I

             In urma cu cativa ani, intr-o perioada in care eram un pic mai activ pe partea de comunicare cu publicul in ceea ce tine de practicile spirituale, am fost intrebat de catre un adolescent ce port la gat. Era un medalion, o pentagrama intoarsa cu tepi pe interior intre cele cinci colturi ale ei. M-a surprins un pic, desi eram obisnuit cu asemenea intrebari, ca m-a intrebat daca sunt satanist. I-am zambit frumos si i-am spus ca nu, nu sunt satanist pentru ca nu sunt crestin. S-a uitat confuz la mine si mi-a zis “Pai ce legatura are satanismul cu a fi crestin?”.

            Asemenea intrebari mi-au aratat de-a lungul anilor ca in jurul meu, cultura spirituala este aproape egala cu zero. Desi romanii se considera in mare parte crestini, n-au nici cea mai vaga idee ce inseamna sa fii crestin. De fapt, nu au idee ce inseamna sa fii spiritual. O parte dintre cei autoproclamati crestini sunt, mai degraba, religiosi. Si aici trebuie sa fac o distinctie foarte clara, inainte sa revin la intrebarea acelui adolescent.

A fi religios inseamna sa te supui religiei, ceea ce are la fel de multa legatura cu spiritualitatea ca si terorismul islamic cu Islamul general in sine. Religia este o forma de organizare in masa a oamenilor, bazandu-se pe concepte de origine spirituala dar care sunt reduse la un nivel bazic prin metode de manipulare, inselare, mintit, falsificat. Religia se bazeaza pe faptul ca oamenii sunt educati de mici copii sa creada in inventiile religioase care sunt, la randul lor, gandite in asa fel incat sa apeleze la frica si vinovatia copiilor (si ulterior, a adultilor) pentru a-i tine pe “traseu”. In cazul crestinismului, exista teama de pedeapsa lui Dumnezeu, o perceptie preluata din Vechiul Testament care, in esenta, apartine evreilor. Zeul Vechiului Testament este un zeu din Epoca Cuprului, un zeu al furtunilor, razbunator, violent, egoist, chiar instabil mental (daca i s-ar face un profil psihologic). Practic, e un zeu creat dupa chipul si asemanarea inventatorilor lui. Acesti inventatori au demonificat (caracterizat drept dusmani) toate zeitatile comunitatilor inamice – doar zeul lor era “ala bun”. Printre inamicii acestui zeu de-al lor, care si-a gasit locul si prin gandirea crestinului din prezent, este si un anume Satan (care, la origini, nu era deloc ceea ce se crede acum ca ar fi, dar asta e alta poveste). Satan a fost inventat tot in aceasta poveste si a fost preluat si de catre crestini. Efectiv, daca esti crestin, e imposibil sa nu crezi si in existenta lui Satan (in teorie, ca in practica omul religios a demonstrat ca se poate orice...). Dumnezeu si Satan sunt realitati religioase.

Si astfel revin la afirmatia pe care i-am facut-o acelui adolescent atunci. Nu sunt satanist pentru ca nu sunt crestin. Am abandonat calea religiei de foarte multi ani si, automat, tot ce tine de religie – fie ea crestina sau de alta natura. Daca nu sunt crestin, nu am nicio treaba cu satanismul sau alte inventii religioase. Pentagrama intoarsa a primit o reputatie negativa (de fapt, si pentagrama “dreapta”) din cauza publicitatii realizata de satanisti, in Evul Mediu. Cei care erau foarte calcati pe coada de crestini au inceput sa abandoneze religia. Dintr-o combinatie de propaganda negativa facuta de crestini impotriva paganilor si o revolta a fostilor credinciosi a luat nastere un simbol al maleficului reprezentat de un cap de tap (mascul de capra) care, privit din fata, se potriveste de minune cu imaginea pentagramei intoarse. Povestea e lunga si cu multe variante. Ideea e ca acest simbol stravechi cu semnificatii originale diferite de cele percepute azi in masa, a ajuns sa aiba conotatie negativa. Cam ca si in cazul swasticii, popularizata in mod negativ de cate nazisti. La origine este total altceva.

Iata ca, purtand o pentagrama intoarsa la gat, am fost vazut drept satanist, de multe ori. Am purtat si port si alte simboluri, printre care si o pentagrama “dreapta”, cea cu un varf in sus. Semnificatiile lor nu reflecta nimic negativ, malefic sau distructiv. Insa cultura actuala, intr-o tara puternic prinsa intr-o forma stalcita de crestinism, pretinde ca oricine nu e “ca ei”, este cu “dracu”.

Pot sa zic ca privirile urate pe care le mai primesc uneori pentru ca port asemenea lucruri nu ma (mai) deranjeaza. Dar imi atrag atentia ca exista o problema majora in randurile celor care religiosi si, treptat, apar si in randurile copiilor lor care sunt educati la fel de prost. Nu numai ca se perpetueaza o gandire ingusta dar apare si ura, repulsia fata de ceva ce este doar diferit.

Am intalnit situatii in care mi s-a cerut, de catre apropiati, sa-mi ascund medalioanele sau sa-mi dau jos un inel cu pentagrama, cand ma duceam in vreun grup unde erau crestini mai “aprinsi”, mai dedicati. Sa nu cumva sa-i supar. Adica, eu sa-mi maschez elemente care ma reprezinta si care nu sunt, in esenta, ofensive, doar ca vreun om prost educat (adica, incorect educat) sa nu se simta lezat. Cineva ca mine, deseori numit “pagan”, n-are voi sa-si manifeste vizual latura spirituala. Un crestin are voie. Aici este problema despre care vorbesc. Mi se pare o forma de persecutare pasiva a celor ce nu sunt de aceeasi religie sau, mai bine zis, a celor ce nu sunt deloc supusi aceleiasi unelte de manipulare in masa.

M-am ascuns mult timp sau redus la minim aceasta latura a mea, in vazul publicului. Inca o mai fac, dar mai mult pentru linistea mea. Insa nu am sa-i scutesc prea mult pe ceilalti deranjati de mine, nu in urmatorul an.

In esenta, ma consider un om cu un stil de viata axat pe o spiritualitate ascunsa, tacita in mare parte, marcata de disciplina si practici particulare, specifice.

Dar... daca stau sa ma gandesc la semnificatia cuvantului “satan” si originile lui, sub o forma sau alta... sunt impotriva. Un oponent. Dati un search pe google pana la urmatoarea postare.